
De ce bărbatul care „face totul pentru familie” nu reușește să fie prezent emoțional lângă partenera sa – și ce ascunde, de fapt, goana lui după realizări
Shownotes
Un bărbat care a crescut lângă un tată critic, distant sau care îi acorda atenție doar atunci când obținea rezultate deosebite, învață, foarte devreme, o regulă ce îi va modela viața de adult: că trebuie să demonstreze mereu că este valoros. Iubirea, atenția și aprobarea ajung să fie percepute ca recompense care se câștigă prin efort, nu ca lucruri pe care orice copil este firesc să le primească. Convingerea aceasta rămâne în mintea lui și îi influențează, mai târziu, toate relațiile importante. În viața de adult pare un exemplu de disciplină și determinare, deoarece muncește mult și are obiective profesionale ambițioase pe care le și atinge. Dar nu este motivat de o dorință sau de un interes autentic pentru ce face, ci de teama că, dacă se oprește, „moare”. Este o moarte simbolică – este vorba de faptul că, dacă el se definește prin realizările sale, în lipsa acelor realizări nu mai este nimeni, nu mai reprezintă nimic. Redevine copilul invizibil care simțea mereu că nu este suficient de bun și că trebuie să demonstreze că merită. Dar succesul îl liniștește doar pe moment. Atinge un obiectiv și, în câteva săptămâni, are nevoie să demonstreze din nou ceva. Oricât de departe ar ajunge, sentimentul că este „suficient” sau că face suficient nu apare niciodată, pentru că nicio realizare, oricât de măreață, nu poate compensa absența iubirii necondiționate pe care nu a primit-o la momentul potrivit. Caută în exterior o vindecare care nu poate veni de acolo. În relațiile de cuplu, partenera poate percepe o absență emoțională pe care el nu o recunoaște ca atare, deoarece pentru el implicarea se demonstrează prin acțiune și prin asumarea concretă de responsabilități. Ceea ce nu reușește să ofere este prezență emoțională. Atunci, când partenera își exprimă o nemulțumire sau vorbește despre ce o doare, în loc să o asculte, dă sfaturi, minimalizează, devine defensiv sau se retrage. A fi prezent emoțional este partea cea mai grea. La muncă știe ce are de făcut: există obiective, există rezultate, există criterii clare de apreciere. În cuplu, partenera nu îi cere să rezolve ceva, ci doar să îi fie alături, să o asculte, să o vadă, să o înțeleagă. În mintea lui, „a fi acolo fără să faci nimic” nu este iubire, este un eșec. Dacă nu poate „rezolva” nimic concret, simte că nu este cu adevărat util. Iar dacă nu este util, conform credințelor sale, nu merită să fie iubit. Dacă te recunoști în această descriere, conștientizarea aceasta este deja un punct de plecare. Iar dacă, la un moment dat, vei vrea ca lucrurile să se schimbe efectiv, există două direcții care merită explorate: Prima direcție este relația cu tatăl tău. Chiar dacă el nu mai trăiește sau nu mai aveți nicio legătură, asta nu schimbă nimic. Pentru că tatăl care îți influențează viața de adult nu este el ca persoană, ci vocea lui din mintea ta, cea care încă îți spune, după atâția ani, că nu ești suficient de bun. Este nevoie să recunoști ce nu ai primit de la el și să accepți că aprobarea după care alergi de zeci de ani poate nu va mai veni niciodată. Este un doliu real, pentru că, până nu îl traversezi, vei continua să cauți inconștient același tată în șefi, în parteneri de afaceri sau în mentori. A doua direcție este relația cu tine însuți – să înveți, treptat, să te simți valoros chiar și atunci când nu ai realizat absolut nimic într-o zi. În practică, asta presupune să te poți opri fără să te simți vinovat și să nu-ți mai tratezi propriile emoții ca pe obstacole în calea performanței. Pentru cineva care a trăit ani de zile cu credința că valoarea personală se măsoară prin rezultate, această schimbare are nevoie de timp și, de obicei, de sprijin terapeutic. În timp, motivația se schimbă. Continui să muncești și să îți dorești rezultate, dar nu mai ești condus de teama că, altfel, nu valorezi suficient. Iar pentru cineva obișnuit să trăiască cu presiunea de a demonstra mereu ceva, acest lucru înseamnă deja libertate. Ursula Sandner
Alle Folgen von Dr. Ursula Sandner — Iubire, relații și viață — Psihologie